ANCORELE DURERII

Nostalgia, vinovăția, nemulțumirile, negativitatea, conflictele și frica - sunt ancore ale durerii, prin care mintea ne zădărnicește pacea lăuntrică, vindecarea sufletească și bucuria de a trăi.

Fără a ne desprinde de traumele, supărările, neîmpăcările, atașamentele, minciunile, erorile și conflictele din trecut - prin care, mintea ne întoarce împotriva inimii, împiedicându-ne înălțarea spirituală - ne vom pierde frumusețea și capacitatea de a iubi.

Stările de tristețe, de nemulțumire, de supărare sau de nostalgie, pe care o hrănim prin emoții negative, atunci când mintea ne este conectată în trecut - ne fac să să retrăim experiențele vechilor traume, neîmpăcări și dureri, mult mai intens decât atunci când ele s-au produs.

Alegerea de a judeca, reprima, a nega sau respinge toate acele informații, consecințe sau persoane, care ne reamintesc de rănile noastre nevindecate - ne împiedică să ne trăim prezentul... și să ne bucurăm de darurile vieții, privindu-ne lumea prin ceea ce iubim.

Când vom accepta că - motivul suferințelor, al supărărilor, al neîmpăcărilor, al nemulțumirilor și a nefericirii noastre, nu sunt cei din jur... ci modul în care ne interpretăm trăirile - vom înțelege că - trăim ceea ce cerem și atragem, prin modul în care alegem să gândim și să simțim.

Atunci când ne risipim energia sufletească, respingem oamenii ce vin spre noi sau reprimăm informațiile ce ne parvin - e doar pentru că, prin nemulțumirile, judecățile și interpretările negative pe care le dăm experiențelor prin care trecem - ridicăm ziduri ale fricii și durerii, între inimă și minte, ...pierzând resurse și valori.

Evitând să ne privim lumea, semenii și viața prin ceea ce putem, iubi, accepta, prețui și valoriza - vom pierde tot ceea ce ne e menit să ne facă să ne bucurăm de ceea ce primim...lăsând lucrurile care nu ne îmbogățesc sufletul și viața, să plece de lângă noi, fără a naște conflicte, împotriva lor.

Hrănindu-ne vinovăția, ostilitatea sau rușinea cu privire la experiențele și trăirile noastre din trecut... nu vom înțelege că - fără a ne desprinde prin iertare, de ceea ce ne împiedică să iubim - vom rămâne blocați, în erorile, convingerile, suferințele și rolurile ingrate, pe care refuzăm să le îndreptăm.

Vinovăția și frica de a nu fi demascați, ne fac să amplificăm și mai mult, toate angoasele nevindecate din trecut, pe care le purtăm ca un balast ce ne ține legat de nevoia de a suferi.

Oricât ne-am strădui să ne ascundem erorile, traumele, carențele, furiile sau vinovățiile, sub măști ale ipocriziei sau sub covorul purității noastre sufletești - cei ce ne intră în viață...și evenimentele pe care le vom trăi - vor scoate la suprafața sufletului nostru, tot ceea ce e toxic, murdar sau nevindecat, în noi.

Eschivarea de responsabilitățile pe care le avem, neacceptarea a ceea ce suntem și trăim... sau fuga din relațiile în care refuzăm să îndreptăm în noi ceea ce judecăm la cei pe care-i rănim și-i învinuim - este modul în care mintea evită să trăiască în prezent.

Acceptând că, ancorele prin care ne ”agățăm” de durerilor noastre fizice și sufletești, sunt ”manufacturate” chiar de noi - vom înțelege că - ele provin din refuzul de a iubi.

Atunci când vom fi pregătiți să ne detașăm de fricile, neîmpăcările, nemulțumirile, supărările și conflictele pe care le hrănim - ne vom putea sădi în suflet: bucuria, pacea și frumusețea, prin capacitatea de a iubi... și a dărui valori.

Trăi înstrăinați de adevărul inimii - regretele și supărările ne vor readuce mereu în vechile tipare ale trădării de sine, acolo unde fricile ne întăresc durerile și rana.

Pentru că mintea e făcută să se adapteze la vechile trăiri și repere mentale - pentru a evolua prin spirit și conștiință trează, va trebui să învățăm să ne dizolvăm temerile și ostilitatea, prin iubire și iertare.⚓⛵⚓⛵⚓
sk, 

Grupul:In cautarea adevarului interior si iesirea din Matrix⚓⛵⚓⛵⚓⛵