De Greg Calise
(O dedicație dincolo de văl)
(O dedicație dincolo de văl)
Dacă cineva este capabil să privească chiar profunzimea Ființei, cineva își dă seama că există calități divine ale acelei stări de conștientizare. În profunzimea noastră de Ființă, suntem eterni, infiniti, atotputernici, toți iubitori și conștienți. Și suntem suverani. În starea ta naturală și pură ești suveran; ești puterea sau autoritatea supremă de a te guverna. Nimeni altcineva nu te poate guverna, nici nu guvernează altul. Și aceasta este aceeași pentru toată lumea în adâncul Ființei lor. Toti sunt egali. Nimeni nu este deasupra sau sub altul și fiecare dintre noi are autoritatea de a se guverna pe sine. Aceasta creează energie echilibrată. Creează un sistem armonios. Nimeni nu este șeful nostru, nici regele, nici zeul nostru.
Deci aceasta este starea noastră naturală de a fi. Dar cumva ne regăsim aici într-o construcție de lumină falsă numită matrice, care se bazează pe un sistem ierarhic. Nu există egalitate, iar unii oameni sunt stăpâni pe altcineva - supușii lor, sclavii lor. Iar unii sclavi sunt chiar stăpâni pe alții. Această paradigmă a stăpânului / sclavului merge chiar în sus pe piramidă. În vârful piramidei se află zeul / zeii controlori care au creat matricea, care este suprapusă peste lumea reală.
Un tată joacă stăpânul în familie la soția și copiii săi, copiii joacă stăpân la animale, iar tatăl este un servitor al șefului său, care este din nou servitor pentru un alt șef ………. și pur și simplu urcă în piramidă. Sclavi și stăpâni, dar până la urmă toată lumea este sclavă cuiva sau ceva.
Așa cumva ne regăsim aici, într-un sistem stăpân / sclav, complet străin de starea noastră naturală. Observăm în această relație stăpân / sclav că oamenii nu sunt întotdeauna drăguți unul cu celălalt. De fapt, chiar observăm conflictul, violența și ura. Oamenii se străduiesc după control. Se pare că ne regăsim într-un loc în care toate virtuțile bune sunt rare, unde iubirea adevărată este și ea rară. Cumva am pierdut inteligența sau logica adecvată. Mulți par să fie lipsiți de mare parte din asta. Devine foarte evident la un moment dat: faptul că sistemul ierarhic al acestei matrice nu este natural. Este un sistem conturat, creând sclavi din toată lumea. Suntem prinși în interiorul webului, în interiorul vrăjii, încântat de frumusețe și senzații, dar și dorința de a-i controla pe alții, ca într-un joc. Ne-am încântat de jocurile pe care fiecare le joacă pe cealaltă.
Și totul a început cu atenția noastră. Am acordat atenția noastră, de parcă v-ați acorda atenția la vizionarea unui film bun. Dar acest joc este real. Nu este televizor. Așadar, dintr-un motiv oarecare, ne-am permis să fim înșelați în acest joc, ca ceva ce veți vedea pe The Twilight Zone. Cumva acesta este terenul nostru de joc în prezent. Destul de ciudat dacă te gândești la asta.
Rătăcind în matricea sistemelor ierarhice, suveranitatea voastră rămâne acum latentă, predată, pierdută în joc ca o mână de poker. Conștientizarea și inteligența unuia stau în stare latentă, iar în locul lor este o cunoaștere, inteligență și conștientizare fracturate și slabe. în timp ce eternitatea cuiva se fragmentează în timp se întinde, în trecut și viitor și naștere și moarte. Simțul cuiva al spațiului infinit este fragmentat în diferite corpuri și mediu, născute din nou și din nou. Dragostea unuia rămâne latentă, refecția ei fiind dăruită lumii.
Însă cunoașterea terenului de joc și modul în care sistemul a înrobit aproape toată lumea aici, este foarte important să luăm în considerare. Nu puteți elibera de pe web până nu cunoașteți site-ul. Nu poți ajunge la adevăr fără să știi ce nu este adevărul. Neadevărul este web-ul, iluzia care i-a prins pe toată lumea. Prin actul deducției, ajungeți la adevăr. După ce cunoașteți terenul de joc, vedeți câmpul și jocurile ca fiind non-adevărul. Deci ceea ce a mai rămas este adevărul, Sinele. Este o abordare apofatică pentru a vedea adevărul. Este calea Tao-ului.
Când Sinele este cunoscut, jocul este văzut pentru ceea ce este. Tăceți, încetați treptat să jucați jocul. Sau te poți trezi într-o zi și pur și simplu să te deconectezi cât mai mult. Aceasta rupe vraja. Încă trăiești în matrice, dar nu mai are atracția asupra ta și nici nu ai atracția asupra altora. Trăind în momentul prezent, nu lipsește nimic. Nu există dorință sau lamentare, pentru că lor nu este trecut și viitor. Conștiința ta își cunoaște eternitatea.
Și este destul de uimitor faptul că dacă te predai acum, care nu este nimeni altul decât tine, atunci te vei găsi alunecând din sistem. Este o tendință naturală când cineva începe trezirea. Sfatul meu? Simplifica; asta te face să te deconectezi de la sistem. Când încetați să vizionați televizorul, cumpărăturile și toate celelalte atrageri și factori de control. vă puteți elibera mintea. Poți veni la simțurile tale. Înțelegeți situația la îndemână și alunecați. Ați fi surprins cât de puțin puteți trăi, mai ales în afara orașului. Efort minim pentru întreținere. Mai mult timp pentru a contempla. meditație, făcând lucrurile care vă plac.
Deci, în starea noastră naturală, ferită de strângerea matricei, suntem cu toții suverani. Cu toții suntem zei în armonie. Nu există statut mai mare sau mai mic. Cu toții suntem de sine stăpâniți. Suntem veșnici și, prin urmare, niciun zeu nu ne-ar fi făcut vreodată. Nu ne-am născut niciodată din niciun zeu și nu vom muri niciodată. Niciun „zeu” nu ne poate guverna vreodată. Niciun zeu nu are drepturile sale asupra noastră. Suntem sclavi ai nimănui - Noi suntem Suverani. Independența, creativitatea, dragostea, bunătatea și libertatea sunt virtuțile sale înnăscute.
Deci aceasta este dilema situației noastre actuale. Ne-am pierdut în joc. Suntem doar o strălucire a măreției noastre. După ce știi cum sistemul matricei este cunoscut pentru ceea ce este, ai de ales: Nu te eliberezi de matrice sau continui să joci jocul. Ai crede că dacă cineva ar ști adevărul, ar vrea să se elibereze. Și mulți oameni cred că vor libertate, mulți spun că vor să fie liberi și chiar există unii care cred că sunt deja liberi. Dar realitatea este că ei cred doar că vor libertate. Dar de fapt, în loc să se extragă din robie și să-și revendice libertatea, continuă să joace jocurile. Ceea ce doresc ei cu adevărat este un statut mai înalt în ierarhie. Mai mulți bani, mai mult de toate, inclusiv oamenii de controlat.
Acest lucru ar putea include, de asemenea, a deveni un zeu, sau oricare altă ierarhie cosmică. Arene mai mari de control al altora.
Deci auzim și citim despre libertate tot timpul. Dar puțini oameni au în vedere ceea ce înseamnă chiar cuvântul. Realitatea este că nu poți fi niciodată liber, atât timp cât vrei să controlezi pe altcineva. Dacă îți dorești libertatea, trebuie să dai libertate altora. Această dorință de a controla pe ceilalți este adevaratul lipici care ne leagă aici. Amintiți-vă, aceasta a fost una dintre calitățile acestui joc care ne-a atras pentru prima dată - dorința de a controla alte persoane. Dacă cineva crede că poate fi liber, în timp ce dorește simultan să îi controleze pe ceilalți, este amăgitor. Aceasta înseamnă, de asemenea, să încercați să vă controlați soțul, copiii, prietenii sau oricine altcineva veți întâlni. Încercarea de a convinge pe cineva sau de a-i manipula pe alții sunt forme de control.
Deci da, suntem suverani prin natură. Nici măcar zeul creator al acestui univers nu este mai presus de noi. Cu toții suntem egali și fiecare dintre noi avem autoritatea de a se guverna pe sine. Dar nu avem autoritatea de a guverna pe alții.
Și totuși, ne găsim prinși într-un web, încântat să jucăm acest joc. Un joc de stăpân și sclav. Un joc pentru controlul altora. Și suntem atât de legați în această epocă modernă. Este totul ciudat dacă te gândești la asta.
O dedicație lui Greg Calise, care a trecut dincolo de văl 11 februarie 2016. Fie ca cuvintele sale să continue.
