Viața "cântă" prin vibratii în forme fizice. Viața comunică în forme fizice. Iar adevăratele ființe / observatori sunt receptorii / ascultătorii. S-ar putea părea că observatorul este doar un receptor, iar creatorul este emițătorul. Dar, de fapt, ascultătorul începe să dea și înapoi atunci când acordă atenție conștientă a ceea ce aude. Apoi ... cercul este completat și dansul poate fi creat. Atunci și numai atunci această creație este cu adevărat născută / făcută vie. Și acesta este scopul. În acest sens, creatorul / cântărețul este doar un transmițător, el nu are puterea de a dansa. El are nevoie de ascultători pentru a începe să danseze muzica pe care o cântă.
Și acum lucrul este .. avem 2 melodii, 2 creatori / compozitori. Unul care este cel real și unul care este un fel de copil sau impostor / pare glumeț,iluzoriu... Cel adevărat cântă neîncetat o melodie unică, care este întotdeauna aici, așteptând nimic în schimb. El cântă doar din viața și dragostea din el. El este o ființă reală. Celălalt zeu are nevoie de atenție pentru a supraviețui. Are nevoie de observatori pentru a-i da viață, este ca un cântec de laud care îl acoperă pe primul. Și nu este o melodie unică, este aceeași melodie repetată, dar este atât de laudă, pentru că voința acestei creații este atât de laudă: este ca un păianjen care are nevoie de atenție și face tot ce poate face.
Majoritatea oamenilor de aici sunt creații din falsul, al doilea zeu. Îl venerează fără să știe cântecul adevărat. Pentru ei .. adevărata melodie este o amenințare. Ei se tem că, dacă indivizii adevărați și-ar aminti cântecul real, dacă indivizii adevărați își aduc aminte că aud acum cântecul real al zeului real, acești indivizi ar înceta să-l hrănească și să nu mai acorde atenție cântecului fals al creatorului fals. Acest lucru se datorează numai naturii creatorului lor, care le-a făcut literalmente după propria sa imagine: creatorul este necredincios, este temut, se teme să nu fie hrănit, se teme să fie abandonat și astfel face tot ce poate pentru a deghiza în sine, pentru a se ascunde cântând o melodie atât de încărcată, iar oamenii sunt deranjați de cântec, atenția lor este atrasă ca un fluture într-o plasă. El trebuie să acorde atenție oțelului, deoarece:
Majoritatea oamenilor de aici sunt creații din falsul, al doilea zeu. Îl venerează fără să știe cântecul adevărat. Pentru ei .. adevărata melodie este o amenințare. Ei se tem că, dacă indivizii adevărați și-ar aminti cântecul real, dacă indivizii adevărați își aduc aminte că aud acum cântecul real al zeului real, acești indivizi ar înceta să-l hrănească și să nu mai acorde atenție cântecului fals al creatorului fals. Acest lucru se datorează numai naturii creatorului lor, care le-a făcut literalmente după propria sa imagine: creatorul este necredincios, este temut, se teme să nu fie hrănit, se teme să fie abandonat și astfel face tot ce poate pentru a deghiza în sine, pentru a se ascunde cântând o melodie atât de încărcată, iar oamenii sunt deranjați de cântec, atenția lor este atrasă ca un fluture într-o plasă. El trebuie să acorde atenție oțelului, deoarece:
1. îl consideră amuzant și crede că ființele reale sunt atât de mut, și este atât de isteț încât să-și dea seama cum să obțină cu ușurință viața liberă care îl susține la nesfârșit și
2. pentru că s-a obișnuit atât de mult să mănânce viață de la alții încât nu mai știe să se mențină singur.
Îi este teamă să nu fie abandonat. El este zeul din toate religiile pământene. Doar un copil se joacă în jur, temându-se să fie lăsat singur. El este cel care ne conduce de fapt frica de a fi singur. Ne este frică de singurătate aproape mai mult decât aproape. Adevăratul „dumnezeu”, în schimb, este doar singur, cântând continuu adevărata melodie care se împlinește doar pentru a putea cânta - cântatul își îndeplinește deja scopul, nu are nevoie de nimic altceva, ca să nu mai zic că are nevoie de atenție zero, credință sau cult. El este de fapt cel care datorită chiar zeului fals poate exista.
Deoarece falsul zeu nu are de fapt nici o capacitate de cântare, el doar imită și cântă invers invers cântecul real al zeului. Zeul fals este doar un copil care se joacă în jur, imitând ceea ce fac adulții - putem vedea această trăsătură la orice copil. Și este zgomotos și egoist, la fel ca un copil. Dar adevăratul zeu,de fapt Sursa Primordiala Unica Absoluta este ca o floare și nu este deranjata de fals, deoarece o floare nu este deranjată de un țânțar și nici de un "mic" parazit... Floarea răspândește parfum și oferă nectar oricui. Zeul fals vrea totul pentru sine, în timp ce face excesiv de evident că nu are nevoie de nimic, doar pentru a păcăli indivizii naivi.
În schimb, știe că are nevoie de viață de la ei pentru a supraviețui. Zeul fals are lumea simțurilor la îndemână, aici a reușit să se infiltreze ușor. Simțurile au fost laudate suficient și atenția persoanelor a fost deja investită în asta. Deci a cucerit lumea simțurilor și a făcut-o proprie. Apoi, el a adulat în mod deliberat aproape toate conceptele și adevărurile cântecului real, infiltrându-și cântecul și inversând toate conceptele. Indivizii reali trebuiau să fie foarte pricepuți pentru a putea face distincția între melodia reală și cea falsă. Amândoi au fost auziți, deci cum vă puteți împărți atenția, cum puteți separa porumbul de tara? Cum poți ști… care dintre ele este? Și aceasta este partea interesantă a acestui experiment...observati panoroma din jurul vostru in momentele aceste de schimbari de paradigma...doriti sa fiti țânțari sau flori ale Sursei Primordiale?
the world in the mirror,Octavia Herta,Grupul:In cautarea adevarului interior si iesirea din Matrix.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu