Trezește-te om bun!

Cristina Sorina Moraru-
Scutura te odata de cele vechi. Sunt atatea dovezi si semne. Mergi pana la capat.
Nu este nici o dumnezeire in biserici, temple, case impopotonate.
Nici in icoanele aurite, moaste si catedrale.
Cea mai mare catedrala adevarata este trupul tau.
Acolo in el adăpostește lumina pura.
Acolo este viata vesnica pentru ca esenta ta este farama din vesnicie.
Nu exista pacat rai sau iad.
Nu exista rau ori bun ci experienta.
Dincolo te asteapta ori libertatea... Ori pacalirea.
Tu alegi...
Dar nu te mai uita in afara după salvările promise pompos tocmai de aceia care te au pacalit mereu...
Ci in tine insuti.
Invata te sa ti auzi vocea adevarata si crezi in ea si in puterea ta.
Ridica- te din genunchi om bun si straluceste in lumina.
Ai curajul sa deschizi darul ce ti s a dat atunci când te ai desprins din Lumina mama pură si ai plecat prin Universuri spre cunoastere!
Cristina Sorina Moraru-

duminică, 9 iunie 2013

Visele



   In trecut visele au fost considerate prevestiri, semne şi mulţi oameni le-au interpretat citind în vise viitorul. Alţii consideră visele a fi fantezii ale imaginaţiei care are libertate în timpul somnului. Revenind la lecţiile noastre, să ne ocupăm de cele două corpuri pe care le-am studiat– fizicul şi astralul. În timpul somnului, corpul astral se separă de corpul fiizic şi spiritul, de asemenea,se detaşează.Majoritatea oamenilor,mai ales a occidentalilor, nu conştientizează evenimentele care au loc în timpul somnului. Păstrăm amintiri mai mult sau mai puţin precise a „ceva” ce am văzut în timpul somnului. Probabil am primit „vizita” cuiva care a voiajat în astral.
 De obicei, se pare că gravităm în jurul locurilor cunoscute sau iubite,ne place să-i regăsim pe cei pe care deja i-am mai vizitat. Persoanele care nu ştiu nimic despre voiajele astrale pot primi vizita unui prieten, sau vor merge la un magazin, etc., iar la întoarcere se vor gândi la ce au visat.Visele noastre sunt tot atât de reale ca un voiaj cu avionul sau vaporul peste ocean,dar noi ne încăpăţânăm să le numim visuri.Ca o paranteză trebuie spus că înainte de Conciliul de la Constantinopol, în anul 381,când şefii Bisericii,au decis dogmele creştinismului,cea mai mare parte a învăţăturilor Marilor Maeştri reali,adevarati,au fost deformate,suprimate,distorsionate.Autorul acestui studiu a găsit multe informaţii interesante în Memoria Akasha reala nu cea distorsionata,falsa,dar nu ni le dezvăluie acum. Oricum, de multe secole, Occidentul,biser.. ignoră călătoria în astral pe singurul motiv că aceasta nu este stipulată în dogmele creştine. De asemenea,nu cred în zâne,in astral,nici în Spiritele Naturii, iar copiii care se joacă în mod firesc cu entităţi sunt ironizaţi. Uneori copiii sunt mult mai
inteligenţi decât adulţii. 
Chiar bib..cartea lor spune că: „dacă nu devii copil, nu poţi pătrunde în impărăţia cerurilor”.Deci,dacă vom avea credinţa unui copil, necontaminată,descepticismul adulţilor, vom putea merge oriunde, oricând.Din nefericire,copiii uită repede şi pierd rapid facultatea de a vedea entităţi.

Toată lumea trăieşte aventuri în timpul somnului, ise normale,vise lucide,controlate constient şi la întoarcerea corpului astral în corpul fizic pot avea loc conflicte între cele două,din pricina faptului că,corpul fizic,mintea,egoul contaminat cu idei preconcepute nu poate accepta trăirile corpului astral ca fiind reale.În acest moment intervine raţiunea şi de multe ori,se ajunge la concluzii şi interpretări stranii,false,aberate,confuze.Corpului astral i-ar plăcea să păstrăm amintirea experienţelor trăite în timpul somnului dar corpul fizic se opune şi asta face ca imaginile să se deformze ajungându-se chiar la coşmaruri si fel de fel se interpretari false ale mintii rationale.În astral se poate pluti în "ceruri", vizitând orice ţară,planete,uni ersuri,dorim în fracţiuni de secundă,visurile sunt realitati paralele traite in astral.Legile vieţii fizice nu concep aceasta şi anulează tot ceea ce am putea păstra pozitiv din aceste călătorii nocturne.Ceea ce trăim în astral este la fel de real ca şi ceea ce trăim în viaţa fizică. Mulţi dintre noi am visat că ne plimbăm goi şi ne-am simţit foarte jenaţi. În astral nu avem nevoie de haine fiindcă avem învelişul astral, doar intervenţia raţiunii ne face să ne simţim jenaţi de goliciunea noastră.Când voiajăm în astral ne imginăm de regulă în îmbrăcămintea noastră obişnuită.Dacă uităm să ne-o imaginăm, putem fi văzuţi goi de către clarvăzătorii astrali.Dar veşmintele nu reprezintă decât convenienţe. În concluzie,visele sunt o raţionalizare a evenimentelor trăite în lumea astrală.În astral vedem o gamă de culori mai vii, mai curate şi mai strălucitoare, care depăşesc înţelegerea şi şterg o parte din detalii.Pe Pământ suferim de miopie,astigmetism, etc.,ceea ce ne împiedică să vedem lucrurile aşa cum sunt. Dacă ne vom aminti un vis în care am văzut culori şi nuanţe care ne-au umplut sufletul de fericire, atunci cu siguranţă, nu a fost un simplu vis ci o călătorie în astral.

Mai este un aspect care ne împiedică să ne amintim bucuria călătoriei în astral –cadenţa incredibil de rapidă comparativ cu cea din viaţa fizică.Această diferenţă de vibraţii trebuie să ne preocupe pentru a încerca să ne punem cele două corpuri în concordanţă şi a depăşi fără dificultate eventualele obstacole care pot apărea la întoarcerea în corpul fizic. Ne imaginăm că suntem în astral şi corpul nostru fizic este dedesubt. Corpul fizic vibrează lent(e plin de boli,disconfort şi suferinţe),corpul astral freamătă de vitalitate si fericire. Este ca şi când trebuie să sărim dintr-un autobuz în mers. Suntem în pericol să ne accidentăm dar dacă acumulăm experienţă putem face aceasta cu uşurinţă. La revenirea din voiajul astral, problema este să reintrăm în corp. 

Trebuie să aşteptăm să se sincronizeze armonia dintre vibraţiile celor două corpuri ale noastre.Cu practică putem să încetinim vibraţiile corpului astral şi să accelerăm vibraţiile corpului fizic. Când vom căpăta suficientă experienţă în această problemă, vom păstra intacte amintirile voiajelor noastre astrale. Până vom căpăta abilitatea necesară ne vom putea trezi transpiraţi, cu migrene sau greaţă, ca într-un vehicul condus de un şofer neinspirat. Revenirea fără acordarea vibraţiilor poate cauza chiar boli grave. Dacă ne este rău la aterizare, singurul remediu este să nu ne mişcăm,să nu ne gândim la nimic şi să încercăm să adormim pentru a-i permite corpului astral să realizeze o nouă aterizare, mai reuşită. În timpul acestor voiaje corpul astral se recrează şi se bucură în timp ce corpul fizic doarme şi îşi reia forţele.De multe ori, dimineaţa ne putem trezi indispuşi şi supăraţi pe lume. Se întâmplă ca oameni care sunt realizaţi pe Pământ să afle în astral că de fapt îşi irosesc viaţa şi că tot orgoliul şi succesul lor este doar spre pierzanie.Toată viaţa de pe Pământ nu este decât pirezanie,toate valorile sunt false. 

Numai bogăţia spirituală contează în bagajul cu care vom părăsi această viaţă, nimic altceva. În timpul somnului, oamenii îşi „reamintesc” obiectivele pe care şi le-au propus la venirea în trup,dar, din păcate, la trezire, ei uită totul.Să vedem cum stau lucrurile cu cei care dorm puţin. La aceştia, conştiinţa astrală este zbuciumată, tulburată. Şi beţivii dorm puţin fiindcă le e frică de entităţile care le populează fazele de delir. În acest caz fizicul rămâne treaz şi în general, suferă de multe neajunsuri. Fără somn,fără odihnă, nu putem da ocazia „supra-eului” de a intra ăn raport cu fizicul. Lipsa somnului te face să nu ai nici un profit în urma vieţii de pe Pământ şi să fii nevoit să revii pentru a recupera. Cum vom şti dacă un vis este o ficţiune sau amintirea unui voiaj astral ? 

Dacă am văzut lucruri mai curate şi mai strălucitoare decât în mod normal, culori mai minunate, chipul unei fiinţe iubite care ne umple de fericire, atunci a fost un voiaj astral. Putem trăi, din contră,un sentiment neplăcut în legătură cu o anumită persoană cu care suntem în dezacord. Este semnul că am avut o dispută cu acea persoană în astral. În astral, lupta poate fi mai intensă decât pe Pământ şi antipatia poate să crească.Trebuie să ne străduim să ne înţelegem şi să ne iubim duşmanii, să-i iertăm, să fim toleranti cu ei, numai aşa vom reuşi să depăşim conflictele care ne macină.Trebuie să exersăm să ne amintim visele.

Visele sunt ferestre deschise spre alte lumi.Cu antrenament vom reuşi să ne amintim cu mai mare claritate ceea ce ni s-a întâmplat în timpul somnului.În Orient unele persoane reuşesc cu uşurinţă să intre în transă părăsindu-şi corpul fizic. Alţii dorm şi la trezire deţin soluţia problemei care i-a frământat. Cu antrenament vom reuşi şi noi să avem somn şi vise minunate. 

höheresselbst,secretaura.Octavia Herta,Grupul:In cautarea adevarului interior si iesirea din Matrix.



sâmbătă, 8 iunie 2013

"DUMNE -ZEUL" FALS SI REAL!



  Viața "cântă" prin vibratii în forme fizice. Viața comunică în forme fizice. Iar adevăratele ființe / observatori sunt receptorii / ascultătorii. S-ar putea părea că observatorul este doar un receptor, iar creatorul este emițătorul. Dar, de fapt, ascultătorul începe să dea și înapoi atunci când acordă atenție conștientă a ceea ce aude. Apoi ... cercul este completat și dansul poate fi creat. Atunci și numai atunci această creație este cu adevărat născută / făcută vie. Și acesta este scopul. În acest sens, creatorul / cântărețul este doar un transmițător, el nu are puterea de a dansa. El are nevoie de ascultători pentru a începe să danseze muzica pe care o cântă.
Și acum lucrul este .. avem 2 melodii, 2 creatori / compozitori. Unul care este cel real și unul care este un fel de copil sau impostor / pare glumeț,iluzoriu... Cel adevărat cântă neîncetat o melodie unică, care este întotdeauna aici, așteptând nimic în schimb. El cântă doar din viața și dragostea din el. El este o ființă reală. Celălalt zeu are nevoie de atenție pentru a supraviețui. Are nevoie de observatori pentru a-i da viață, este ca un cântec de laud care îl acoperă pe primul. Și nu este o melodie unică, este aceeași melodie repetată, dar este atât de laudă, pentru că voința acestei creații este atât de laudă: este ca un păianjen care are nevoie de atenție și face tot ce poate face.
Majoritatea oamenilor de aici sunt creații din falsul, al doilea zeu. Îl venerează fără să știe cântecul adevărat. Pentru ei .. adevărata melodie este o amenințare. Ei se tem că, dacă indivizii adevărați și-ar aminti cântecul real, dacă indivizii adevărați își aduc aminte că aud acum cântecul real al zeului real, acești indivizi ar înceta să-l hrănească și să nu mai acorde atenție cântecului fals al creatorului fals. Acest lucru se datorează numai naturii creatorului lor, care le-a făcut literalmente după propria sa imagine: creatorul este necredincios, este temut, se teme să nu fie hrănit, se teme să fie abandonat și astfel face tot ce poate pentru a deghiza în sine, pentru a se ascunde cântând o melodie atât de încărcată, iar oamenii sunt deranjați de cântec, atenția lor este atrasă ca un fluture într-o plasă. El trebuie să acorde atenție oțelului, deoarece:

1. îl consideră amuzant și crede că ființele reale sunt atât de mut, și este atât de isteț încât să-și dea seama cum să obțină cu ușurință viața liberă care îl susține la nesfârșit și

2. pentru că s-a obișnuit atât de mult să mănânce viață de la alții încât nu mai știe să se mențină singur.
Îi este teamă să nu fie abandonat. El este zeul din toate religiile pământene. Doar un copil se joacă în jur, temându-se să fie lăsat singur. El este cel care ne conduce de fapt frica de a fi singur. Ne este frică de singurătate aproape mai mult decât aproape. Adevăratul „dumnezeu”, în schimb, este doar singur, cântând continuu adevărata melodie care se împlinește doar pentru a putea cânta - cântatul își îndeplinește deja scopul, nu are nevoie de nimic altceva, ca să nu mai zic că are nevoie de atenție zero, credință sau cult. El este de fapt cel care datorită chiar zeului fals poate exista. 
Deoarece falsul zeu nu are de fapt nici o capacitate de cântare, el doar imită și cântă invers invers cântecul real al zeului. Zeul fals este doar un copil care se joacă în jur, imitând ceea ce fac adulții - putem vedea această trăsătură la orice copil. Și este zgomotos și egoist, la fel ca un copil. Dar adevăratul zeu,de fapt Sursa Primordiala Unica Absoluta este ca o floare și nu este deranjata de fals, deoarece o floare nu este deranjată de un țânțar și nici de un "mic" parazit... Floarea răspândește parfum și oferă nectar oricui. Zeul fals vrea totul pentru sine, în timp ce face excesiv de evident că nu are nevoie de nimic, doar pentru a păcăli indivizii naivi. 
În schimb, știe că are nevoie de viață de la ei pentru a supraviețui. Zeul fals are lumea simțurilor la îndemână, aici a reușit să se infiltreze ușor. Simțurile au fost laudate suficient și atenția persoanelor a fost deja investită în asta. Deci a cucerit lumea simțurilor și a făcut-o proprie. Apoi, el a adulat în mod deliberat aproape toate conceptele și adevărurile cântecului real, infiltrându-și cântecul și inversând toate conceptele. Indivizii reali trebuiau să fie foarte pricepuți pentru a putea face distincția între melodia reală și cea falsă. Amândoi au fost auziți, deci cum vă puteți împărți atenția, cum puteți separa porumbul de tara? Cum poți ști… care dintre ele este? Și aceasta este partea interesantă a acestui experiment...observati panoroma din jurul vostru in momentele aceste de schimbari de paradigma...doriti sa fiti țânțari sau flori ale Sursei Primordiale?

 the world in the mirror,Octavia Herta,Grupul:In cautarea adevarului interior si iesirea din Matrix.