Omul este căutare –nu întrebare, ci căutare. O întrebare poate fi rezolvată intelectual, o căutare trebuie soluționată existențial. Nu căutăm răspunsuri la anumite întrebări, ci suntem în căutarea unui răspuns la ființa noastră.Este căutarea sinelui pentru că întrebările sunt despre alții. Căutarea este a sinelui. Omul se caută pe sine. Știe că este, dar mai știe și că nu știe cine este. Începând deci chiar din momentul nașterii, din străfundurile fiecărei ființe umane începe să crească marea căutare. Putem reprima această căutare, putem devia această căutare, putem să înlocuim această căutare cu altele, dar cu siguranță nu o putem opri. Nu avem cum să o oprim, pentru că aparține naturii umane. Este un element intrinsec conștiinței, să cauți să afli ce este.Această căutare este chiar natura noastră și, dacă nu găsim răspunsuri, ne continuăm căutările.
Desigur, sunt 999 de căi să dai greș și doar una ca să reușești –deci căutarea este plină de necunoscute. Nu e lucru simplu; este chiar foarte complex –și foarte rar ajunge cineva la răspunsul corect. Dar dacă nu-l găsești, vei continua în agonie, în chinuri. Vei rămâne un strigăt în pustiu. Nu vei ști ce este bucuria. Necunoscându-te, cum ai putea fi bucuros? Și nu vei ști ce este bine - cuvântarea.(nu religioasa) Dacă nu te cunoști, nu există bine -cuvântare.Vei auzi cuvinte precum „mulțumire“, „fericire“, dar pentru tine vor rămâne cuvinte. Nu vor avea nici un conținut. Conținutul lor trebuie să fie suplinit prin experiența ta. Vor rămâne cuvinte goale, vor crea mult zgomot în jurul tău, dar nu vor însemna nimic.
Căutarea este intrinsecă naturii umane. Apare însă problema că sunt multe moduri de a greși. Cum să găsești calea cea corectă? „Nefericirea omului își are izvorul în măreția sa. Căci există în el ceva infinit, care-l face să nu se poată îngropa complet în finit“.Există ceva în tine mai sus decât tine, mai mare decât tine, și nu ai cum să îngropi acel ceva undeva prin finit. Poți vedea asta chiar în viața ta. Poți căuta bani sau putere, dar de fiecare dată când vei reuși vei descoperi că ai eșuat. De fiecare dată când reușești, succesul nu va aduce cu el nimic altceva decât conștiența eșecului. Ai bani la îndemână, dar ești la fel de nemulțumit ca de obicei, sau chiar mai nemulțumit. Ai puterea în mână, dar ești la fel de neputincios ca întotdeauna. Nimic nu ne face mai conștienți de faptul că nu avem putere decât puterea însăși. Nimic nu ne face mai conștienți de sărăcia lăuntrică decât bogățiile –din cauza contrastului. Vezi bine că în afara ta sunt bogății, dar în interior ești un cerșetor, dorindu-ți, cerând, tânjind și căutând încă.
Dintr-un punct de vedere, s-ar putea considera că este o nefericire –suferința omului. Din alt punct de vedere, este de fapt măreția lui. Carlyle are dreptate când spune că nefericirea omului își are izvorul în măreția lui.
Ce este această măreție? Această măreție este capacitatea omului de a se depăși, de a merge dincolo de Sine, de a face din propria viață o scară, de a sări din Sine însuși.
Dacă n-ai ieșit încă, ești în pustietate; nimic nu va înflori acolo vreodată. Poți face câte eforturi vrei, dar deșertul deșert rămâne; nu vei găsi nici o floare.
Florile încep să-și facă apariția în viața ta doar atunci când ai ajuns undeva în apropierea adevărului. Asta înseamnă căutarea. Căutarea înseamnă că ființa umană tânjește să devină Creatia insusi. Căutarea înseamnă că omul vrea să devină adevăr.
Vrei să simți asta –„Sunt adevăr“. Nimic altceva nu te va satisface vreodată.Misterul „Cine sunt eu?“Iată întrebarea pe care trebuie să ți-o pui în profunzimea ființei tale.
Trebuie să fii acordat la această întrebare. Trebuie să vibreze în tine, să-ți pulseze în sânge, în celule,atomi,fotoni.. Trebuie să devină un semn de întrebare în chiar sufletul tău.Iar când mintea va tăcea, vei ști. Nu pentru că vei primi unele răspunsuri în cuvinte, nici că vei putea scrie în carnețel: „Acesta este răspunsul“.
Nici că vei putea să-i spui cuiva:
„Acesta este răspunsul“. Dacă-l poți spune cuiva, nu este răspunsul. Dacă-l poți scrie într-un carnețel, nu este răspunsul.Când ți se-ntâmplă să ai răspunsul adevărat, va fi atât de existențial, încât nu-l vei putea exprima,il stii...atit...
Osho
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu