In lumina a ceea ce martorii rapirilor ne povestesc ca au vazut, se poate in sfarsit dezvolta o teorie atot-cuprinzatoare a fisici actuale. Rapitii sant de fapt simpli observatori care ne povestesc senzatiile pe care le-au simtit in momentul in care extraterestrii ii rapesc.
Am sa utilizez aceste senzatii si observatii vizive, auditive si cinestezice ca sa verific daca teoria propusa pana acum (“Universul holografic al lui Bhom”) ne permite sa intelegem cum au loc rapirile, iar pe de alta parte sa descriem corect Universul, atat in partea sa holografica cat si in cea reala.
Este evident ca trebuie sa acorzi incredere marturiilor rapitilor pe care nu trebuie sa le consideri ca fiind interpretari gresite ale unor evenimente diferite, cum face de fapt stiinta actuala si ufologia de stat. Interpretarea gresita este posibila, dupa ei, din cauza unei falsificari voluntare sau involuntare, determinata de dorinta de a fi protagonistul principal sau din cauza absentei de cunostinte a rapitilor, pentru a intelege ceea ce de fapt se intampla in realitate. Noi am inteles demult ca in realitate adevaratii maniaci ai protagonismului sant de fapt ufologii pentru ca fenomenul de rapire (abdaction) este un fenomen real.
Stiinta oficiala manevrata de guverne care dintotdeauna au santajat cerectatorii cu promisiunea de a le face rost de fonduri pentru cerectare, daca se comporta bine in conformitate cu parametrii lor si cu sufocanta obtuzitate intelectuala a celor care au facut cariera in universitati cu concursuri aranjate, o sa ne fie de ajutor in acest caz, dandu-ne formule matematice si teorii in gradul de a explica ce anume se intampla in timpul fenomenului de rapire. Chiar asa: nu avem nevoie sa inventam nimic nou sau nemaiintalnit, o sa ne fie suficient sa utilizam ceea ce stiinta a inventat dar nu vrea sa puna in practica.
MARTURII NUDE SI CRUDE
E interesant sa intelegem ce se intampla de fapt in timpul unei rapiri, sau mai precis in momentul fazelor inceputului si a sfarsitului ei, pentru a vedea daca din marturiile rapitilor putem sa descoperim lucruri particulare care sa ne poata ajuta sa gasim strada corecta pentru a intelege cum functioneaza realitatea virtuala, adica toti parametrii numiti Spatiu, Timp si Energie. In cuvinte simple, daca se poate verifica descrierea corecta a ralitati virtuale cu ajutorul formulelor puse la indemana de catre cercetatori.
Pentru aceasta, iata cateva marturii adunate din inregistrarile facute in timpul hipnozelor regresive.
MARTURIA 1
Doi prieteni sant in discoteca. Unul intra in baie, iar celalalt il asteapta la usa. Acesta iese dupa 25 de minute foarte dezorientat si turmentat. Hainele lui erau pline de o pulbere alba care se demonstreaza a fi foarte parfumata. Prietenul care il astepta afara ii cere sa justifice timpul parcurs in baie, dar cum foarte repede cei doi intra in sala de dans unde tinerii se agitau in ritmul muzicii, intrerup discutia.
Cand ies de la discoteca, cel care ramasese in baie, se duce sa isi ia haina de la garderoba, dar descopera ca si pardesiul era murdar de acea pulbere alba.
I-am facut imediat o sedinta PNL persoanei principale care povestea, fara a-l avertiza de acest lucru, iar ceea ce ne-a dezvaluit a fost o realitate neasteptata. Prietenul care era in baie se intoarce ca sa iasa, dar nu gaseste deloc usa. In locul ei vede o specie de drum intunecat, pe care la inaltimea de un metru de la pamant prinde forma silueta unei perechi de fiinte mititele cu pielea inchisa la culoare si fara vesminte, care stim ca sunt asa zisi gri care apar intotdeauna in fenomenale de rapiri.
El este total paralizzat, se afla in pozitie orizontala si este impins dealungul salii de dans deasupra acelor putini oameni care mai erau acolo si care apareau transparenti si statici. Trec prin pereti, mese si persoane care par inconstiente ca si cum nici nu ar fi existat. Cei doi gri transporta corpul pana in fata usii de la discoteca. Trupul se afla pe o targa invizibila fara roti, apoi se opresc in fata garderobei. Unul din gri ia pardesiul, il arunca peste corpul celui rapit si toti ies pe usa din fata a discotecii. Sus, la inaltime era aceeasi lumina care cobora si care ii preia pe pe toti, ridicandu-i catre nava. Inauntrul masinii zburatoare, rapitul este pus in pozitie verticala, dar inainte de a face aceasta, cele doi omuleti gri ii dau jos pantofii in care el pusese o cantitate de talc destul de mare, ca sa poata sa alunece mai bine cand se incalta. Acel talc s-a varsat pe hainele si pe pardesiul sau.
La intoarcere, rapitul catre era tot in pozitie orizontala, impreuna cu cei doi gri coboara din masina zburatoare transportati fiind de aceeasi lumina care i-a si sustras. Trec pe langa garderoba, iar el isi aduce aminte ca pardesiul ii cade de pe traga. Traverseaza apoi discoteca unde persoanele nu se miscau, erau transparente, aproape invizibile, dar se gaseau in alte pozitii in comparatie cu cele pe care le aveau la iesirea lui din discoteca. Rapitul este dus in baie, de unde fusese luat, iar de aici….totul incepe sa se miste din nou si sa se auda sunetul muzicii. Deschide usa baii si atunci isi vede hainele in mod inexplicabil murdare de talc. Isi priveste prietenul si nu e in stare sa dea nici o explicatie plauzibila acestei situatii. Trecusera 25 de minute din timpul nostru, iar el era naucit.
MARTURIA 2
Rapitul povesteste ca se afla in tren si mearga catre Padova pentru a-si intalni un prieten. Plecase de la Roma, dar nu ajunsese nici macar la Firenze. Dintr-o data PC-ul la care lucra in compartimentul gol, se blocheaza. Se blocheaza totul. Totul sta pe loc. Nici trenul nu mai merge cu toate ca nu a franat ca sa se opreasca. O parte din vagon devine transparent, iar el vede doi gri care aproape zburand intra in compartimentul unde totul devenise static. El este luat de acestia si purtat in afara trenului. La inaltime se vedea aceeasi masina zburatoare in care trebuia sa intre, dar a avut timp sa priveasca in jos trenul sau care se oprise tocmai cand trebuia sa intre intr-un tunel. Cand a fost transportat inapoi, trenul era tot oprit, numai ca se afla intr-o pozitie diferita fata de aceea pe care o avea cand a fost luat. Totul era oprit, iar scena se vedea cu incetinitorul. Rapitul a fost pus exact in locul de unde a fost luat, iar cei doi gri au iesit prin aceeasi parte a trenului, printre lamiere. El noteaza ca PC-ul era cazut pe jos si ca in stanga in fata lui era asezata o persoana care in momentul rapirii sale nu se afla in vagon. In momentul in care el a fost readus in compartiment, acea persoana dormea. Dintr-o data totul se repune in miscare, se aude zgomotul si vibratile trenului, trece controlorul, iar el naucit il intreaba: “Cat timp mai dureaza pana sa ajunga la Firenze?” Controlorul il priveste un pic perplex si ii spune ca au trecut deja de Bologna, iar peste putin timp trebuiau sa ajunga la Padova. In statia unde trebuia sa coboare il astepta prietenul sau, care isi da seama ca el era foarte nedumerit. Acesta mi-a lasat in scris marturia sa in ceea ce priveste aceasta situatie. PC-ul in schimb, nu a mai functionat niciodata.
MARTURIA 3
Cu metoda ancorelor, activata prin posta electronica, nu a fost nici macar nevoie de prezenta mea acolo, o doamna isi aduce aminte de o experienta traumatica din vremea adolescentei. Era la mare impreuna cu mama si tatal ei. La un moment dat, i se pare ca era pe punctul de a se ineca, dar costumul de baie pe care il purta era perfect uscat. Tatal ei s-a repezit in mare graba de pe plaje catre ea ca sa o salveze, apoi s-a certat cu salvamarul si cu trecatorii ca nu au facut nimic ca sa ii salveze saraca copila. In fine, s-au intors toti acasa fara prea multe discutii. Chiar si mama avea cateva amintiri ale acestei intamplari, dar erau confuze si contradictorii fata de ceea ce isi aducea aminte fiica ei.”Ancorele” au facut-o sa isi aduca aminte o scena total diferita de ceea ce isi aminteau. Era in apa si la un moment dat totul se blocheaza. Nu respira apa, iar aceasta nu ii intra in plamani, dar vede marea fierband si ceva foarte luminos venea de dedesubt. Avea impresia ca este intr-un balon transparent care nu ii permitea contactul cu apa. Retraieste situatia de sus, si chiar daca era nelarumurita, vede ca ceva o trage inuntru. Cand coboara totul era oprit: trecatorii, tatal care alerga catre ea sant blocati ca intr-o fotografie tridimensionala. Nu se auzea nici un zgomot. Tatal sau o prinde de mana si totul se reia de la capat. Rapirea a durat destul de mult timp, dar pentru cei de pe plaja timpul a ramas in mod straniu oprit.
MARTURIA 4
O doamna care a iesit sa se plimbe in gradina seara, intalneste pe cineva care din spatele unui copac avea indreaptat catre ea un pistol din care trage un proiectil. Ea crede ca impotriva ei a avut loc un atentat. Intra in casa ca sa povesteasca aceasta intamplare sotului si fiicei sale, dar sotul, in mod diferit fara de fiica sa, nu aude nimic si rade de ea.
In hipnoza regresiva femeia povesteste ceea ce a vazut de fapt. In spatele copacului era o fiinta nepamanteana destul de inalta care parea un sarpe care statea in picioare. Avea maini, piciore, coada si era insotit de un mic gri. Unul dintre cei doi, a indreaptat ceva catre femeie, iar din ceea ce ar fi trebuit sa fie teava unei pusti, iese un con semi-transparent care se indrepta catre femeie. Conul se marea tot mai mult. Scena se petrecea cu incetinitorul, iar cand conul a intrat in zona in care femeia se uita la acel fenomen ciudat, timpul se opreste. Se opreste tot. Chiar si cainele pe care doamna il avea cu ea, era blocat in mijlocul aerului, probabil in tentativa de a ataca agresorii. Femeia se ridica in aer si o vede pe fata sa coborand pe fereastra, zburand in aer in pozitie orizontala. Cele doua femei au fost duse intr-o masina zburatoare. Cand rapirea era aproape pe sfarsit, cele doua femei sunt readuse inapoi. Una a fost lasata in gradina, iar cealalta in camera ei, trecand in interior zburand pe fereastra. In acel moment timpul incepe sa curga, se aude galagia de afara, iar femeia care nu-si aminteste nimic, fuge catre sotul sau. Trecusera 40 de minute de cand femeia a urlat prima data. Sotul a uitat de acel urlet, fiind foarte atent la ceea ce facea pe computer, de aceea nu a dat atentie acestei particularitati. Fiica insa isi amintea zgomotul impuscaturii. Toti cei trei partecipanti la aceasta intamplare erau nesiguri de propriile lor capacitati de intelegere.
MARTURIA 5
Era seara si un om se intorcea acasa la volanul propriiei sale masini pe care isi instalase un navigator pentru a vedea itinerarul pe care il face cand este la volan. Isi da seama ca il prinde somnul si se opreste sa doarma. Nu era nimeni in jurul sau, sau parea ca nu este nimeni. Se culca dar cand se scoala isi da seama ca s-a intamplat ceva iesit din comun. In tot acest timp masina sa a mers facind o ruta care a ramas inregistrata pe navigatorul satelitar. Masina a mers pe acea strada, a virat la stanga pe o straduta laterala de tara, apoi s-a intors inapoi, a facut un inel, s-a intors pe strada normala, iar apoi a mers inainte alti cativa kilometri. In acel loc urmele se intrerupeau brusc. O alta problema era ca masina nu se gasea la sfarsitul strazii memorizate de navigator, ci la inceputul ei, ca si cand ar fi fost purtata inapoi de cineva, pana in momentul in care omul a adormit. Cu toate acestea, reintoarcerea nu a fost in registrata de aparat. Intr-o sedinta de hipnoza omul isi aduce aminte ca de fapt el nu adormise, ci in momentul in care a virat pe straduta laterala o masina zburatore plina cu un fel de dinozauri si militari itelieni l-au rapit cu violenta.
MARTURIA 6
O fata povesteste un vis straniu in care niste fiinte care pareau militari, intra in casa ei foarte comozi pe usa din fata. Ea se lupta cu unul dintre ei, iar acesta o arunca pe umeri in timp ce ea recalcitranta se opune si se agita. Militarul se intoarce si merge catre scarile casei, dar izbeste piciorul fetei de tocul usii. In dimineata urmatoare fata isi aminteste acest vis foarte clar ca si cand totul era real. Nu reusea sa inteleaga ce s-a intamplat, dar cand s-a sculat avea o zgarietura exact la genunchiul cu care se lovise de usa. Curioasa se duce sa controleze tocul usii din camera sa de dormit si gaseste pe el o pata de sange exact in punctul in care s-a lovit in somn.
Analiza acestui eveniment in stadiul de hipnoza releva si in acest caz o realitate diferita. Fata se trezeste pentru ca isi da seama ca cineva este in camera sa. Isi striga mama, dar isi da seama ca in casa nu “exista” nimeni. Nici in acvariul pe care il avea in camera de dormit nu erau pestii. Singura creatura vie din casa era doar ea. Sosesc acele fiinte care nu erau militari ci fiinte anfibii. (a se citi cartea “Corrado Malanga- Alieni e Demonii”, Chiaraluna Edizioni, PG 2007) Urmeaza o lupta exact ca in somnul ei dar cu ulteriore particularitati pe care nu are rost sa le povestestesc pentru a mai scurta povestea dar si pentru ca nu sant relevante in aceasta descriere. Fata care fusese supusa si in alte cazuri la sedinte hipnotice si care capatase particulare capacitati de auto-aparare reuseste sa puna pe fuga fiintele nepamantene de doua ori consecutiv. Imediat dupa, isi da seama ca pestii erau intorsi in acvariu si intr-un stadiu de semi-constiinta se reintoarce in pat fericita ca metodele de aparare au functionat cu adevarat.
MARTURIA 7
Un rapit abia terminase sa-si asiste tanara sotie in timpul nasterii. Nasterea fusese asistata de medici, dar tot percursul sarcini a fost urmarita de mine, care de departe i-am explicat pas cu pas sotului abia eliberat de problema rapirilor, ce se intampla. El era constient de aceasta problema si oricum eliberat de interferente, dar ea era foarte credinciosa si bineinteles inconstienta de aceasta realitate. Mi se pare inutil sa spun ca intreaga sarcina a fost o adevarata aventura miraculoasa. Inainte de toate, o malformatie in vecinatatea glandei pineale ne-a facut sa ne gandim la ce e mai rau, dar malformatia a disparut singura. Apoi a fost aceasi tentativa de natere prematura in jurul a sapte luni si jumatate, cum se intampla de obicei fiilor celor rapiti (totul a fost restabilit cu medicamente) si ultima intamplare a fost cordonul ombelical innodat. Nasterea a fost un adevarat miracol, iar pentru asta este suficient sa spunem ca, copilul s-a nascut cu cordonul ombelical in jurul gatului. Dupa doctori trebuia sa fie deja mort de doua saptamani. Asa cum se stie, extraterestrii sant buni ginecologi. Ei urmaresc nasterea viitorului rapit inca din primele secunde de la nastere, asa cum am aflat din foarte multe marturisiri care erau facute in stare de hipnoza.
Nici in acest caz lucrurile nu au fost diferite. Infirmiera ii da tatalui copilul pe care acesta trebuia sa-l duca cu ascensorul in sectia de nou-nascuti. Cand iese din lift, tatal acuza dureri la bratul stang unde avea o rana care parea o arsura, asa cum am vazut cand el ne-a aratat-o. Tehnica ancorelor in care el era deja expert, ne-a demonstrat adevarul. In lift, timpul se opreste. Se face o gaura in tavan prin care coboara acelasi gri care incearca sa traga din bratele tatalui copilul abia nascut. Tatal se opune sau vrea sa se opuna, dar griul cu bagheta sa care facea arcul electric ii face acea arsura pe brat, iar tatal lasa copilul. Liftul e oprit…totul e oprit. Apoi soseste griul cu copilul pe care il scoate dintr-un spacie de sac transparent, asa care ne-a fost descris si de alti rapiti. Robotelul repune copilul in bratele tatalui in liftul blocat. Imediat liftul incepe sa mearga si apare durerea la brat. Trecuse doar putin timp.
MARTURIA 8
O rapita coboara din masina ca sa mearga sa faca cumparaturi. Vrea sa deschida usa magzinului dar nu reuseste sa invarta manerul cand….se trezeste intre doua vanzatoare care stateau de vorba. Vanzatoarele sunt foarte mirate dar… ce puteau sa zica? Povestea ei este aceasta, numani ca adevarul este altul. In momentul in care femeia deschide usa magazinului timpul se opreste, apare acelasi gri si incepe aceeasi excursie nedorita inspre nava in compania acestora.
MARTURIA 9
Pe nava care merge la Cagliari acest martor are acelasi vis urat. In timp ce doarme in sacul sau de dormit se trezeste si vede ca pe nava nu este nimeni. Aude o mare galagie si se intreaba de ce nava lui zboara pentru ca in aceasta specie de somn lucid, el o vede cu adevarat zburand. Intra apoi intr-o camera cu coridor circular unde un grup de maicute foarte mici merg in sir indian, iar o alta doamna mai mare ca inaltime le spune ceva.
Analizand testul sau TAV (testul de autoevaluare) imi dau seama ca aici putem sa gasim o alta realitate drept pentru care il invat sa aplice tehnica ancorelor.
Ceea ce ne povesteste face parte integranta din somn dar cu mici lacune, femeia ne confirma o alta realitate a faptelor petrecute. Se trezeste din cauza unui zgomot infernal pe care il facea vaporasul pe care nu mai era nimeni. O parte a sa devine transparenta, iar femeia este ridicata deasupra. In timp ce era sus vede ca jos ambarcatounea era oprita, iar deasupra ei statea o alta nava metalica din care curgeau picaturi de apa. Femeia a crezut in vis ca vaporasul ei era plin de apa, dar in realitate picaturile de apa curgeau din nava zburatoare care iesise din mare. Totul era oprit in timp ce femeia se afla in masina zburatoare. Nu e greu acum de imaginat cine erau maicutele cele mici si negre care mergeu in sir indian sub comanda femeii inalte. Aceasta ii cere rapitei sa colaboreze cu ei, dar ea refuza pentru ca nu mai dorea i se fac aceleasi lucrui care se fac de obicei celor rapiti. Cand se reintoarce pe vaporas totul era inca oprit, dar totul se pune apoi in miscare ca intr-un descantec, in momentul in care se termina rapirea. In acel moment chiar si ceilalti pasageri apar, confundand si mai mult capacitatile interpretative ale femeii fata de ceea se intamplase. Totul devine pentru totdeauna un vis pana in momentul in care “ancorele” vor incepe se munceasca.
TIMPUL NU SE OPRESTE PENTRU CA EL NU EXISTA
La prima vedere s-ar putea sa ai impresia ca in timpul rapirilor timpul se opreste, dar asta nu poate fi adevarat pentru ca daca s-ar opri intr-adevar totul s-ar opri. Cu alte cuvinte nu s-ar putea misca nici rapitul nici extraterestrul. Ar fi la fel daca s-ar bloca spatiul pentru ca el depinde de timp, si din ceea ce stim, variatia spatiului produce “valori non nule” de timp.
Asa cum am subliniat si in alte dati, timpul pare nu numai ca s-ar opri dar chiar ca se intoarce inapoi. Un rapit se scoala dintr-un somn agitat in care mici fiinte il rapesc luindu-l din camera sa. Evident nu era un somn pentru ca trezindu-se buimacit si mirat descopera privind ceasul care era pe comoda din camera de dormit ca s-a sculat inainte de a merge sa se culce: se culcase la 23,30, iar dupa un somn lung s-a trezit la 22,30.
O alta persoana adoarme in avion dar cand se trezeste constata ca in avion nu este nimeni. Se agita sa gaseasca pe cineva in timp ce avionul mergea dar apoi readoarme instantaneu fara sa-si poata reaminti cea ce s-a intamplat. Cand se trezeste, dupa circa 40 de minute, totul reintra in normal. Totul ramane in mintea sa ca un adevarat somn, dar sa fie oare asa?
Continuare….Tradus din “LA FISICA DELLE ABDACTION”- CORRADO MALANGA /26 ottobre 2007
Aici alticolul in original: http://www.reiki.info/Energie/Ufo-Abduction-Interferenza-Aliena/Malanga-La-fisica-delle-abduction.pdf
RECUPERAREA MEMORIEI
Asa cum mi s-a intamplat mereu cu o seara inainte sa merg la Corrado am avut febra. M-am gandit ca era imposibil sa nu ma duc sa pun in clar ceea ce mi se intampla doar pentru o a naiba de febricica pe care oricum o prevazusem. In felul acesta, in ciuda febrei am luat trenul si am plecat la Pisa. Corrado mi-a facut imediat o impresie foarte buna, o persoana simpatica care stia sa te faca sa te simti bine, sa fii in mediul tau. Am inceput sa vorbim de lucruri normale cum ar fi studiile universitare pe care le faceam si despre viata mea in general. Corrado avea pastrat fiecare mail pe care eu i-l trimesesem si bineinteles testul de autoevaluare pe care il trimesesem in 2008, asa ca am inceput sa trecem tot ce am scris in revista. Cat am stata colo de vorba cu el imi veneau in minte alte lucruri pe care nu le-am scris si ma miram cum am facut de nu mi-am amintit de toate. De exemplu am raspuns negativ la intrebarea daca am mai avut vise in care vedeam militari, desi de la varsta de 12 ani am avut in continuare astfel de vise, mi se parea ca sant personajul din jocul video Resident Evil, sau mai bine zis o femeie imbracata cu o salopeta bleau sau albastru inchis care mergea sa ucida zombi si sa impuste tot. Dupa ce mi-a pus o gramada de intrebari, care cu cat mergeam inainte demonstrau ca sant pozitiva, Corrado m-a rugat sa imi aleg un somn despre care de abia terminasem de vorbit, fara sa ma gandesc mult pe care il aleg.
Am ales un vis in care eu eram un militar in armata si ma aflam in ascensorul din casa unde locuiam, asteptand sa se deschida usile ca sa trag in zombii care voiau sa imi faca rau. Acesta a fost momentul cand Corrado a inceput munca lui in care s-a folosit de tehnica ancorelor care imi aminteau foarte mult de tehnica lui Sigmund Freud, tatal psihologiei, si despre care citisem in trecut o carte”Tehnica asocierii libere.” Cand am individuat aceasta asociere am inteles ca trebuia sa las sa curga tot ce imi venea in minte in asa fel incat sa usurez munca la amnadoi. Si asa am facut.
Cand am oprit timpul in ascensor si m-am uitata mai bine la mainile mele, am realizat ca nu prea erau ale mele, erau maini aspre, uscate; ca ochii nu erau ai mei, ci erau ochi rosii cu pupile varticale; ca aceea care trebuia sa fiu eu era o chestie fara par. Dupa ce am vazut bine aceasta scena oprita am reinceput sa vedem in continuare ce se intampla, ca si cum am fi oprit inregistrarea, iar apoi ii dadeam drumul sa mearga. Usile liftului s-au deschis…. si nu erau deloc zombi… nu era deloc usa casei mele! Vedeam in schimb un lung tunel…care mi se parea subteran. Am parcars acest tunel subteran pentru a ma opri apoi intr-o camera unde erau fiinte foarte cidate. Unele mi se pareau soparle, altii erau micutii gri care vorbeau dar nu ma puteau vedea…dar mie nu imi placea acolo asa ca am parcars tunelul inapoi catre ascensor.
In acel moment Corrado mi-a cerut sa parcurg acel somn inapoi pana voi ajunge din nou la usa liftului. De aici pleaca momentul pe care mi-l amintesc cu cea mai mare intensitate emotiva si pe care am sa-l descriu cu exactitate folosindu-ma de dialogul pe care mi-l amintesc perfect, chiar daca au trecut anii.
Parcurgand acel somn inapoi puteam sa ma vad pe mine alergand la liftul exterior al casei mele, cel care se afla in curte, unde imi parcam masina, cand ma intorceam tarziu, in noapte acasa, dupa un chef cu prietenii. Am sa folosesc in dialoguri litera C pentru Corrado si E pentru mine.
C: Cati ani ai?
E: 21
Plecam pentru ca era o lumina care ma urmarea. Uitandu-ma bine la lumina am observat ca era ca o raza care ma lumina. In jurul meu era doar intuneric.
C: Si acum ce se intampla
E: Incerc sa fug…dar nu reusesc..vad lumina…intru in acea lumina
A Urmat o pauza in care am stat in liniste fara sa zic nimic
C: Si acum ce se intampla
E: Ma uit de la o fereastra
C: Si ce vezi de la fereastra
E: Stelele
C: Priveste-ti mainile
E: Dar nu le am
C: Incearca sa te intorci sa vezi ce e in spatele tau
Dintr-o data am inceput sa tremur si sa sughit. In acel moment mi-am deblocat toate emotiile.
E: Nu vreau sa vad ce este in spatele meu
C: Dar tu stii ce este in spatele tau
E: Nu!
C: Ba da, stii
Cand m-am intors m-am vazut pe mine insami, sau mai bine zis corpul meu (iar eu eram la inaltime langa fereastra)
C: E cineva cu tine?
E: Nu
Eram intinsa pe un pat de fier cu un picior in mijloc. Puteam sa simt frigul din pat si din jur. Eram acoperita cu un cearceaf alb si eram goala. Din acel moment nu m-am mai oprit din plans si vedeam totul.
C: E un pat sau e strans ca un scun?
E: E mai mult un scaun
Intr-adevar nu era un pat ci o specie de scaun din acelea cum au stomatologii.
C: E cineva cu tine?
E: Da..
C: Cine? Cine e cu tine?
E: Sant gri
C: Cati sant?
E: Trei. Imi era frica
C: Ce fac?
E: Ma privesc…ma privesc
Corrado, probabil pentru ca cunostea dinainte cine sant si cum se comportau aceste fiinte, face o miscare si inclina capul, lucru de care eu nu stiam ce poate insemna.
C:Si cum te privesc?
E:Gata, gata..
Scena pe care o vedeam, acei ochi oribili, complet negri si goi m-au terorizat, si acolo in vehicolul lor UFO eram terorizata si infrigurata.
C: Si ceilalti ce fac?
E: Au ceva in mana:ce este?
E: Mi se pare un pistol.. se apropie..vrea sa traga
C: Unde trag?
E: In nas
C: In care nara?
E: Derapta
Dupa aceasta scena amintirile mi-au revenit si ca o bestie am sarit si am inceput sa sparg toate aparetele care erau pe o masa de metal din fata mea. Doi dintre gri s-au dus afara, iar al treilea pe care l-am lovit cand m-am agitat era pe jos in pozitia unui embrion: treaz. Fata lui era intoarsa catre mine, si acei ochi negri si goi. Eu eram in fata lui si il priveam.
C: Ce sentimente ai?
E: Imi e mila…si vreau sa merg acasa.
C: Si cum te intorci acasa, te duc ei?
E: Ma teletransport
C: Cati ani ai?
E:15
Amintirea ramane asa, pentru ca de multe ori amintirile se amesteca intre ele si se ingramadesc in memorie.
C: Pot sa-ti spun ca ai fost rapita dar nu pot sa-ti spun daca mai esti inca. Pentru ca de multe ori persoanele se revolta de ceea ce li se intampla …ceea ce trag cu acea specie de pistol este un microchip…stii ca daca e activ acum ei stiu ceea ce vorbim noi?
Ce sa mai zic eram ratutita. Nu atat de mult din cauza fricii prin care de abia trecusem cat pentru ca eram asa de puternica, imediata, neasteptata. Pentru ca nu stiam ca am inauntrul meu emotii, lucruri de acest tip si de asemenea intensitate. Apoi, in acelasi timp, gandindu-ma la faptul ca puteau sa ne auda am crezut ca, Corrado are vreo rotita stricata. Imi parea o chestie absurda si pana la urma este..dar pentru faptul ca ceva ti se pare absurd nu inseamna ca nu e adevarat.
Acum pot sa afirm ca ceea ce Corrado mi-a zis de microchip, cel de care se vorbeste peste tot, asa numitul emoziona, (cel care va fi implantat foarte curand tuturor oamenilor ca sa fie controlati, cu ajutorul unei simple siringi) era deja prima mea tentativa de a iesi din acea problema a rapirilor cat mai repede posibil.
Am facut apoi un alt joc. Eu trebuia sa incerc sa ma uit intr-o oglinda. A iesit la iveala experienta in care eu credeam ca eram diversa de alte persoane… Gandndu-ma la asta, vreau sa va spun mai detaliat:
C: Numeste acest lucru care te face sa te simti altfel decat ceilalti?
E: E mare!
C: Cat de mare este?
E: Mare…
C: Incearca sa te uiti in oglinda. Ce vezi acum?
E: Un sarpe!
Intr-adevar atunci mi sa parut ca simt din nou frica de satana care in multe nopti de cand eram mica ma turmenta. Si primul lucru pe care l-am vazut a fost un sarpe. Citind cartea “Alienii di Demonii”, m-am gandit ca este vorba despre memorii extraterestre active MAA, care erau in mine.
Aici se termina munca de recuperare a amintirilor intre mine, care eram o neincrezatoare si Corrado care cu experienta si cu cunostintele sale mi-au dat incredere in mine si in ceea ce pot face.
C: Acum noi am modificat un pic harta despre teritoriu, si sigur ceva se va schimba…. Si apoi imediat dupa
C: Cunosti tehnica S.I.M.B.A.D.? Este o tehnica foarte simpla care te va ajuta sa iesi din aceste probleme. Iti creezi camera ta cu cele trei parti care iti apartin: suflet, minte si spirit si poti sa elimini toate aceste entitati. Ai nevoie de o jumatate de ora.
Aceasta filozofie foarte tare mi-a dat mari puteri si multumindu-i in sfarsit lui Corrado, pe care din acel moment si dupa aceea l-am considerat, intr-un anumit sens, persoana care mi-a salvat viata, l-am salutat. Ma intrebam daca intr-adevar harta mea s-a schimbat…..
Tradus din lucrarile lui Corrado Malanga, de Gabriela Dobrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu