Şi el răspunse, zicând:
„Inimile voastre cunosc în tăcere taina zilelor şi a nopţilor,
Dar urechile fiecăruia însetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră.
Ci voi aţi vrea să cunoaşteţi în cuvinte ceea ce deja ştiţi din gânduri,
Aţi dori să atingeţi cu degetele trupul gol al viselor voastre.
Şi este bine că voiţi aceasta.
Izvorul ascuns al sufletului trebuie să ţâşnească şi apoi să alerge
murmurând către mare
Iar comoara adâncurilor voastre fără sfârşit vrea ochilor să se arate,
Ci nu există balanţă pentru a cântări necunoscuta voastră comoară
Şi nu cercetaţi adâncurile conştiinţei voastre nici cu prăjina, nici cu sonda,
Fiindcă Eul omului este ca un ocean fără hotare şi de nemăsurat.
Nu spuneţi nicicând „Am aflat Adevărul” ci mai curând „Am aflat un
Adevăr”.
Nu spuneţi „am găsit cărarea sufletului” ci, mai degrabă, „Am găsit sufletul
drumeţind pe îngusta-mi cărare”.
Pentru că sufletul aleargă pe toate cărările.
El nu călătoreşte pe o anumită linie, nici nu creşte asemenea trestiei,
Sufletul se desface precum un lotus în petale fără de număr”.
Kahlil Gibran-Profetul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu